După o pauză lungă şi se deasă. Am revenit. Din lipsă de ocupaţie şi prost remunerat, mi’am aruncat un ochi pe la teveu. Nu în ideea că aş avea ceva de vazut. Interesant. Ei bine … m’am înşelat. Grav. Păi dacă nu mă uitam, cum aş fi putut să’l văd pe micuţul (dar mare în exprimare) principesei vorbind în engleză ? Nu mă declar un mare englezofil, dar să nu ştiu eu că în limba somaleză se spune aviara gripa ? Sau să nu aflu de la micuţa cu buze de aur despre acelaşi înalt ctitor, că noi suntem nişte rahaţi deoarece spunem doar cuvinte în timp ce el, prea înaltul, editează fraze ? Ruşinat şi frustrat de realitatea în care m’am complăcut, mi’am dat doo palme. Nu trece mult timp şi mai dau peste un alt mare englezofil. Care spunea că are ingleza în el. Aş spune că adânc. El e cel care vorbeşte o română atât de pură încât cu greu o înţeleg. Încă doo perechi. De palme. După setul acesta nou, m’am hotărât să mă opresc. Nu de altceva dar începuse să’mi rămână urme. Pe faţă. Şi decât să mă înroşesc pentru alţii dar nu de la soare, mai bine nu. Dacă găseşte cineva o insulă pustie să’mi dea un mesaj. Pe privat. O insulă foarte depărtată, superbă, nisip fin etc etc. Nu de altceva dar mai strâng eu câţiva şi îi trimitem acolo. Să trăiască fericiţi. Până atunci. Şi când te gândeşti că noi nu le înţelegem limba. Să’i vezi pe ăia cu care or sta de vorbă într’o inglesă pură, ce cruciş or să se uite.

Din ciclul căutările nostre cele de toate zilele, speculez:
- femeile pot sa faca pipi din picioare = aha. Deci aşa stă treaba. Când ţipă să lăsăm capacul de la veceu e doar de imagine.
- nu pot sa ma excit = mai încearcă
- banana vibratorul natural = n’am încercat, dar te cred
- m’am inchis in mine, dar si aici mau gasit = păcat
- nevasta-mea vrea sperma amantului = aiurea de tine. Dacă asta şi’a pus femeia în cap. O va dobândi.

… grade. Mă păstrez. Ce draq să zic. Facem economie de căldură. Costă mult. Şi nu e bani. Toată lumea dă acum vina pe criză. Tu’i morţii ei de criză. Acum toţi sunt la bugete de prostie. Vă e frică de ce? Te gândeşti ce vei face la anu’ şi tu nu ştii ce o să faci peste 10 minute. Dar ne putem baza pe criză. Pentru că indobitocirea prostului asta înseamnă. Să’i spui de cinşpe ori că e o problemă. Şi el o va crede. Garantat. Şi mai mult de atât o va multiplica. Noroc că animalele de pe scara blocului nu au auzit de ea. Şi nici măcar în partea dorsală nu le doare. Din moment ce mai convieţuiesc şi pe preşul de la uşa mea. Şi nu lasă urme. Mai presus de toate, mă mută şi o colegă în biroul oval pentru a face curat în cel de baştină. Asta n’ar fi nimic dacă nu ar fi intenţionat să mă ţină cu toate, repet TOATE, geamurile deschise. Cică pentru aerisire. Dă’o draq de aerisire. Eu simpt simt cum îmi mişc degetele mai greu decât ieri pe tastatură. Noroc că, din bunătatea mea apreciată de toţi, degaj căldură. Rezultatul : 18.0 grade. Inginerul de ţevi din mine face calcule. Deh … dacă nu m’am născut deputat sau oligofren cu bani gârlă, asta este. În cinşpe minute am ridicat temperatura cu 0.6 grade. Teoretic dacă continui in aceeaşi măsură, într’o oră creşte temperatura cu 2.4 grade. Dacă vreau să fie acceptabil în birou, trebuie să pierd căldură 2 ore. După care îmi va fi bine. Deci: 17.4 + 0.6 = 18.0 grade C per 15 minute. 0.6 x 4 = 2.4 grade per oră. 18.0 + 2.4 = 20.4 grade. Deja simt cum voi începe să mă încălzesc după prima oră. 20.4 + 2.4 = 22.8 grade. Gata. Mă simt bine. E acceptabil. Corpul meu cred că are 37 grade. Minus 5.4 grade pierdute pentru o cauză nobilă : 37 – 5.4 = 31,6 grade. Se numeşte pierdere colaterală. Mă descurc cu temperatura asta. Şi chiar pot trece la celelalte două birouri. Temperatura existentă în birou în acest moment: 18.4 grade. Am început să lucrez. Urlaţi’mi baftă şi chemaţi’mă şi pe la voi dacă aveţi astfel de probleme. Trebuie să fim uniţi pe această criză. Nu ?

Din oboseală şi lipsă de ocupaţie, altă ocupaţie, mi-am aruncat ochiul drept pe lista de căutare. Să văd şi eu cum draq mă mai găsesc cei 2 – 3 cititori ai mei, pe care cu greu îi mai am. Să se înţeleagă că îi plătesc să intre aici. Inclusiv pe mine. Nu cu mult, că de … lucrez cu ţevi, nu cu bani. Şi, ca să nu mă amuz singur, l-am chemat pe prietenul meu Forest. Cum ultima bere a dispărut din frigider acum o săptămână cred, l-am servit cu apă plată. Fără lămâie. Că nu suntem la regim. Mişcăm mausul şi găsim:

barbatii stripsi – fraţilor avem o nouă specie printre noi. Îmi dă şi mie cineva nişte poze ?

fete care vor sa se marite – şi de ce le cauţi aici?

id fete ce vor sa se marite – tăticule, cred că la cât de mare e matrixu’ le poţi găsi pe alt sait

calculatoreul si viatza – păi nu e unul şi acelaşi lucru?

dupa ce imi dau drumu imi vine sa urinez – frate îţi dau o veste proastă. Dacă după ce-ţi dai drumu’ îţi vin astfel de senzaţii, e clar. Mori.

proteza scorpio – m-am uitat şi eu şi Forest. Nu e adevărat. Am toate organele. Şi la locul lor.

sa dai maxim la colegi – dă şi pentru mine. Dacă e gratis.

iubesc barbat – parcă articolul 200 e în floare, nu? Nu mai e nicio ruşine. Şo pe el.

problema cu doua rame – nu te pot ajuta. Eu în clasele primare am avut problema cu oglinzile. Dar ca să vezi ce bun samaritean sunt, mă interesez să găsesc o rezolvare.

de ce nu eu si colega mea da? – chiar aşa. De ce draq colega şi nu el(ea) ? De ce colegii sunt întotdeauna înaintea noastră ? Mama lor …

bearscorpio.wordpress.com – bagă direct în browser că merge mai repede.

poze totaje – căutat totaje în DEX. Nu găsit.

cum sa aleg gps-ul? – cu mâna.

compunere calculatorul este viata mea – e clar. Nu se mai fac compuneri despre anotimpuri. Acum se pare că se cer despre computatoare, crize politicieni. Bleahhhhh

dece iubesc barbati femeile – pentrucă nici noi nu ştim să scrim.

poze cum aduce moșul cadourile – nu există. Moşu’. Sau pozele?

poze de iarna inchise si mari – îmi cer iertare. O să mai lucrez la ele în Photoshop. Mii de scuze că le-am făcut deschise şi mici.

cum sa treaca febra la picioare – taie. Le.

N’am mai scris de ceva vreme … O fi din cauza crizei financiare de care vorbesc toţi pe la colţuri. A turbat lumea de la ea. Şi eu am o problemă din cauza crizei. De timp. Încep să’l pierd şi nici nu am de la cine să’l cumpăr. Se pare că în ultima vreme am fel de fel de întâmplări prin mall’uri. De data asta povestea magică se întâmplă în altul. Mă invită pretena mea la o cafea. Bine şi frumos. Parţial. Pentru că nu îmi convenea distanţa pe care trebuia să o parcurg pentru o cafea. Dar datorită faptului că trecuse o vreme de la evadarea trecută în măreţul oraş … mergea. Ajung şi intru în parcare. Cea în aer liber. Fac trei – patru ture şi mă apucă dracii că nu era niciun loc liber. Zic să încerc în alta. Subterana. Zis şi făcut mă pun pe pedalat. Cobor la etajul doi si dau prima roată. Nada. Mai cobor un nivel. Nada doi. Urc să mai încerc la nivelul superior. Cum nu am găsit nimic, decis fiind să părăsesc locaţia pentru un loc sub cerul liber departe de măreaţa clădire, se întâmplă. Pe banda opusă: autoturism. Pe banda mea, în faţă, o maşinuţă (nu mai reţin marca), în spate alte două. Apare o pereche să urce în maşină şi să plece. Moşulică din maşina aflată în faţa mea se opreşte brusc. Toată lumea se opreşte. Nimeni nu mai putea să înainteze (spaţiu restrâns ce mama draqului, că doar nu eşti pe stradă). Stau ce stau şi până la urmă apăs muzicuţa. Nu sunt genul care să claxoneze la orice căcat dar deja eram turbat. Nu de alta dar deja m’ă plimbasem prin cele două parcări de cel puţin juma de oră. Supărat, iese moşulică din maşină şi îmi spune că el vrea să parcheze în locul celor ce vroiau să plece. Las geamul şi îi transmit cît pot de calm că eu vreau să TREC. Îmi transmite pe un ton uşor îndoielnic că se dă el mai în faţă să pot trece eu. EXACT ASTA VREAU SĂ FAC. Mă uit la el cum mută maşina aproximativ doi metri. Se dă cucoana jos şi se pune lângă maşina mea. Dau să plec şi baba se întinde cu ochii holbaţi peste capota maşinii. Cu o voce piţigăiată imi strigă „ AICI NU PARCAŢI”. Asta a fost fluviul care a revărsat din ceşcuţa de sake. Las iar geamul jos şi, cu calmul care mă defineşte când sunt nervos, îi urlu că nu vreau să parchez ci să TREC. Iar la final: fă vacă neagră. După ce începusem să ridic geamul. Civilizat şi educat de altfel. Sar în ajutorul meu şi ceilalţi 10 şoferi care aşteptau între timp. Reuşesc să trec, să ies din parcarea subterană şi din cea sub cerul liber şi să găsesc un loc de parcare pe un teren viran de lângă. Sfatul meu e să te duci draq pe jos. Căci cu maşina trebuie să ai noroc. Plus de alta, nu te pune cu babele care îşi iubesc la disperare bărbaţii. Pentru că sunt în stare să se omoare pentru ei …

Later edit:

Am uitat să pun accentul pe ceea ce era mai important. În tot acest timp, încă de când am intrat prima data în parcarea aeriană, mă trecea o anumită necesitate fizică lichidă. Am reuşit cu greu să mă abţin până în locul unde am parcat. Cam juma’ de oră. Ca draq de dificil a fost. Nu vă doresc să aveţi parte de un astfel de sport de anduranţă. Cum am oprit maşina, m’am eliberat în cel mai pur stil liber în spatele ei. Ştiu, ştiu că nu a fost frumos dar decât să mă fac de râs … mai bine un pic mai uşor şi liniştit.

M’am dus săptămâna trecută să mănânc ceva într’un mall. Mă opresc evident la KFC să’mi cumpăr crispi’stripsi. Prietena mea stătea în spatele meu. Nu știu cum se face, dar eu indiferent la ce coadă mă așez trebuie să aștept mai mult decât dacă m’aș așeza la oricare alta. Mă rog. Oi fi eu mai ghinionist din fire. Sau ea. Din spatele nostru s’a mutat la casa de lângă noi, EA. Dânsa. Diametru : 3,5 x 3,5. Măsurat ochiometric. Bronzată un pic. Soare puternic în București toamna. Vizibil iritată de faptul că era aglomerație și că stătea de ceva timp de pomană așteptând. Apare și dânsa doi, fata. Diametru : 2,5 x 2,5 măsurat în același mod practic și la fel de bronzată. ”Dă’mi și mie cinci mii să’i cumpăr lu’ ăsta bomboană (nota lu’ je: ”ăsta„ era un puradel). Se face tranzacția. Ambele fericite. Una că a scăpat de stres iar cealaltă că a reușit să facă rost de bani pentru investiție. Mai trece ceva timp și micuța se întoarce. Mamă mai dă’mi cinci mii. Dânsa se execută. După aproximativ un minut se întoarce cu aceeași replică. Între timp mamutul ajusese în față să comande. La o fracțiune de secundă după ce a auzit că progenitura a cerut iar bani s’a dezlanțuit. Măi neicușorule, când a lovit tejgheaua cu palma de trei ori, erau să sară casele de marcat. Loviturile au fost însoțite de urletul ”tu nu înțelegi că nu mai sunt bani?”. ”Dar …”. ”Nu mai sunt bani …”. Urlet de animal rănit. Văzând că nu are succesuri prea mari să mai obțină un credit, micuța se retrage cu puradelul după ea de frica unui posibil atac. Fizic. Toată lumea se abținea cât putea să nu râdă. Inclusiv vânzătoarele. Zâmbete multe și priviri întoarse în cu totul și cu totul alte locuri. Iritată și mai mult, mamutul dă comanda: ”ce meniuri aveți … cinci meniuri crispi’strips … o salată … două beri și un pahar”. Eu acuma nu am înțeles de ce a cerut un singur pahar. Posibil datorită faptului că ar fi terminat de băut o sticlă înainte de a ajunge la masă. Dar … e doar o presupunere. Bușit de râs dau comanda mea, o plătesc și plec râzând la liber. Eram departe de pericol. Pe scările rulante. Nu am plecat acasă ci am trecut pe la mec-ul din Brâncoveanu. Mă postez eu cu mașina la vorbitor cu ochii înfipți în panou să văd ce comand. Să’mi sară inima din piept când mi’a zbierat don’șoara în boxe ”bună seara ce doriți să comandați?”. Îi spun să vorbească mai încet că nu vreau să mor tânăr, comand și mă duc să plătesc. De la plată trec la achiziție. Iese pe gemulețul ăla mic capul unei fetișcane care cu o voce stridentă îmi repetă tot ce am comandat, de parcă dădea concurs la vorbit tare și repede. Îi spun da, apuc năuc punga și demarez. Clar nu a fost cea mai bună seară a mea. Nu am mai oprit pe nicăieri. De frică să nu mai dau peste cine naiba știe ce oameni care să urle la mine. Fraților, stresul face rău la rinichi. Nu vă mai agitați că nu are rost. Vă pupă je și o să vă mai scrie …

Niciun comentariu …

Nume complet: Rahova

Regiune: Europa de Est

Descriere: așezare de clădiri unde trăiesc și muncesc oameni

Ora: 21.30 (aproximativ)

Personaje: je + Bambi + ?

Locație: una dintre străzile așezării

Introducând toate datele mai sus menționate în calculator, rezultă ceea ce urmează să vă povestesc. Eram și eu ca un omuleț simpatic și caraghios, după un program prelungit, în drum spre casă. Semafor. Roșu. Oprește subsemnatul mașina, ca un cetățean civilizat care se crede. Continuă discuția pe care o purta în mașină întorcându’și privirea în dreapta. Cânde vede o fetișcană în etate de 18 + (presupunere deoarece conducea) care dădea mărunt din buze. Opresc casetofonul care oricum de abia se auzea și rostesc fatidicul: „Poftim ?”. La care ea ca o zânuță, uitându’se precum Bambi la mine, spune pe o voce tremurândă: „Unde suntem aici?”. Două secunde blocaj mental, spasme musculare dreapta spate și respirație ciudat de lentă. Îmi revin din șoc și o lămuresc pe Bambi că e în Rahova. La care ea, la fel de senină și nevinovată (posibil așa să fie) precum colega ei de drum cu fundiță prinsă’n păr, mă întreabă cum poate ajunge la Eroii Revoluției. Semaforul se face verde. Claxoanele intervin. Ca să nu mă aleg cu înjurături, îi spun căprioarei să mă urmeze. Am mers mai încet decât de obicei ca nu cumva să rămână Bambi și prietena ei pe undeva prin Ferentari. Nu de altceva dar parcă erau prea nevinovate și pline de ghinion. Al draq ghinion să stai în mașină și să nu știi unde te afli. Când ne’am apropiat de Eroii Revoluției cred că le’a revenit inima la loc. Nu mai vorbesc de câte gropi au luat (eu cunoscând drumul) și cât de tare le’a bătut inima atunci când eu mă distanțam la 25 m și trebuiau să mă ajungă din urmă. Atât de sălbatic nu cred că a condus sau că va mai conduce vreodată. Trag pe dreapta și când să’i dau explicații de genul în stânga e aia în dreapta chix, radiind de fericire, imi spun amândoua că acum se descurcă. Mai trecuseră pe acolo. Presupun. Bucuros că am făcut o faptă bună și o Bambi fericită, am râs destul de mult după ce drumurile noastre s-au despărțit. Apropos, era din Constanța. Cel puțin mașina. Am mai apucat să o văd în oglinda retrovizoare cum e claxonată puternic de unul ce conducea o basculantă. Cred că a plecat fetița cu scârț de roți. Doar avea experiență acum …

Vând BrutuS nebunatic în vârstă de 3 luni și 2 săptămâni. Din activitatea lui zilnică: face prostii, mănâncă înghețată, face prostii, aduce diverse obiecte să i le arunci din nou (cred că are ceva sămânță de câine), face prostii, încearcă să prindă muște, face prostii, mănâncă cabluri, face prostii, miaună (wow), face prostii, mănâncă cam orice îi place (wow’wow), face prostii …

A … era să uit … e un trigru panteră neagră …

Posesorul de drept al celor prezentate mai jos, donează următoarele articole din lipsă de spațiu, timp, utilizare și plictiseală:

-dinți second-hand

-durere ocazională genunchi drept (atenție nu e reumatism)

-ligament gleznă (picior stâng sau drept, nu mai rețin) rupt și reparat

-două tăieturi: una la degetul mare de la mâna stângă, iar cea de’a doua la degetul mare de la mâna dreaptă (neglijență)

-pată din naștere (nu e vina mea) sub formă (sau pe formă) de strugure

-bătătură călcâi picior drept

-durere consecventă cauzată de canapea în valuri

-4 (patru) pistrui din cei 124527,31 bucăți (restul păstrez pentru mine)

-7 zgârieturi cauzate de motanul BrutuS (care este un trigru-panteră neagră)

Mă angajez ca din momentul donării să nu le regret și să nu le cer viitorilor posesori să m’i le returneze.

M’am uitat azi, din pură curiozitate, să văd cum m’au găsit unii pe net. E doar partea interesantă a căutărilor:

- de la mine pentru tine (care draq mai dă de pomană în ziua de azi?)

- ce gândesc femeile despre bărbați (chiar ce?)

- mama futută de bunicu [ce psihopat(ă)]

- ai fost colega mea (gata, de acum te’am dat draq. Nu mai ești)

- dese (!!?)

- barbați speciali (care or fi ăia?)

- calculatorul în viața mea (să nu’mi spui că dormi cu el în pat …)

- calculatorul și omul (baba și pistolu’)

- poze cu marea înghețată mangalia [individu’(a), de ce neapărat gheață la mal numai în Mangalia? Aia din Costinești nu’ți place?]

- ce înseamnă monosilabic (ce educație și câți ani ai frate de cauți definiția pe net?)

- femeile iubesc (serios ?)

- bronzatul penisului (măi frățioare, chiar crezi că dacă ți’l bronzezi va crește?)

- ultima scrisoare (pleci undeva?)

- curajul său a uimit (pe cine draq?)