17.4

… grade. Mă păstrez. Ce draq să zic. Facem economie de căldură. Costă mult. Şi nu e bani. Toată lumea dă acum vina pe criză. Tu’i morţii ei de criză. Acum toţi sunt la bugete de prostie. Vă e frică de ce? Te gândeşti ce vei face la anu’ şi tu nu ştii ce o să faci peste 10 minute. Dar ne putem baza pe criză. Pentru că indobitocirea prostului asta înseamnă. Să’i spui de cinşpe ori că e o problemă. Şi el o va crede. Garantat. Şi mai mult de atât o va multiplica. Noroc că animalele de pe scara blocului nu au auzit de ea. Şi nici măcar în partea dorsală nu le doare. Din moment ce mai convieţuiesc şi pe preşul de la uşa mea. Şi nu lasă urme. Mai presus de toate, mă mută şi o colegă în biroul oval pentru a face curat în cel de baştină. Asta n’ar fi nimic dacă nu ar fi intenţionat să mă ţină cu toate, repet TOATE, geamurile deschise. Cică pentru aerisire. Dă’o draq de aerisire. Eu simpt simt cum îmi mişc degetele mai greu decât ieri pe tastatură. Noroc că, din bunătatea mea apreciată de toţi, degaj căldură. Rezultatul : 18.0 grade. Inginerul de ţevi din mine face calcule. Deh … dacă nu m’am născut deputat sau oligofren cu bani gârlă, asta este. În cinşpe minute am ridicat temperatura cu 0.6 grade. Teoretic dacă continui in aceeaşi măsură, într’o oră creşte temperatura cu 2.4 grade. Dacă vreau să fie acceptabil în birou, trebuie să pierd căldură 2 ore. După care îmi va fi bine. Deci: 17.4 + 0.6 = 18.0 grade C per 15 minute. 0.6 x 4 = 2.4 grade per oră. 18.0 + 2.4 = 20.4 grade. Deja simt cum voi începe să mă încălzesc după prima oră. 20.4 + 2.4 = 22.8 grade. Gata. Mă simt bine. E acceptabil. Corpul meu cred că are 37 grade. Minus 5.4 grade pierdute pentru o cauză nobilă : 37 – 5.4 = 31,6 grade. Se numeşte pierdere colaterală. Mă descurc cu temperatura asta. Şi chiar pot trece la celelalte două birouri. Temperatura existentă în birou în acest moment: 18.4 grade. Am început să lucrez. Urlaţi’mi baftă şi chemaţi’mă şi pe la voi dacă aveţi astfel de probleme. Trebuie să fim uniţi pe această criză. Nu ?