Pentru că România se va dezvolta prin inteligență

Niciun comentariu …

Bambi şi GPS’ul

Nume complet: Rahova

Regiune: Europa de Est

Descriere: așezare de clădiri unde trăiesc și muncesc oameni

Ora: 21.30 (aproximativ)

Personaje: je + Bambi + ?

Locație: una dintre străzile așezării

Introducând toate datele mai sus menționate în calculator, rezultă ceea ce urmează să vă povestesc. Eram și eu ca un omuleț simpatic și caraghios, după un program prelungit, în drum spre casă. Semafor. Roșu. Oprește subsemnatul mașina, ca un cetățean civilizat care se crede. Continuă discuția pe care o purta în mașină întorcându’și privirea în dreapta. Cânde vede o fetișcană în etate de 18 + (presupunere deoarece conducea) care dădea mărunt din buze. Opresc casetofonul care oricum de abia se auzea și rostesc fatidicul: „Poftim ?”. La care ea ca o zânuță, uitându’se precum Bambi la mine, spune pe o voce tremurândă: „Unde suntem aici?”. Două secunde blocaj mental, spasme musculare dreapta spate și respirație ciudat de lentă. Îmi revin din șoc și o lămuresc pe Bambi că e în Rahova. La care ea, la fel de senină și nevinovată (posibil așa să fie) precum colega ei de drum cu fundiță prinsă’n păr, mă întreabă cum poate ajunge la Eroii Revoluției. Semaforul se face verde. Claxoanele intervin. Ca să nu mă aleg cu înjurături, îi spun căprioarei să mă urmeze. Am mers mai încet decât de obicei ca nu cumva să rămână Bambi și prietena ei pe undeva prin Ferentari. Nu de altceva dar parcă erau prea nevinovate și pline de ghinion. Al draq ghinion să stai în mașină și să nu știi unde te afli. Când ne’am apropiat de Eroii Revoluției cred că le’a revenit inima la loc. Nu mai vorbesc de câte gropi au luat (eu cunoscând drumul) și cât de tare le’a bătut inima atunci când eu mă distanțam la 25 m și trebuiau să mă ajungă din urmă. Atât de sălbatic nu cred că a condus sau că va mai conduce vreodată. Trag pe dreapta și când să’i dau explicații de genul în stânga e aia în dreapta chix, radiind de fericire, imi spun amândoua că acum se descurcă. Mai trecuseră pe acolo. Presupun. Bucuros că am făcut o faptă bună și o Bambi fericită, am râs destul de mult după ce drumurile noastre s-au despărțit. Apropos, era din Constanța. Cel puțin mașina. Am mai apucat să o văd în oglinda retrovizoare cum e claxonată puternic de unul ce conducea o basculantă. Cred că a plecat fetița cu scârț de roți. Doar avea experiență acum …