Românesc

Ofer cină romantică… Aștept doritori

P.S. Nu știu cine e autorul pozei

Oboseală, febră musculară și agitație

La draq. Zici că m’a născut mama obosit. De la o vreme mă simt foarte obosit. Sau o fi chiar de la vreme? Habaram. E adevărat că ajung să mă culc destul de târziu. 1 – 2 noaptea. Dar totuși ce mama lui e asta? În plus, de parcă nu era de ajuns, m’a mâncat în partea dorsală (deținută de toată lumea), să mă duc cu băieții la fotbal. În sală. Două tentative până acum. Măi nene, când te mănâncă … te mănâncă nu glumă. După prima sesiune (de 2 ore) eram leșinat. Corect că nu mai jucasem de vreo 2 ani aproape. Dar să m’i se taie respirația … cam mult. De fapt cam multă cafea și țigări. Vicii tată, vicii. Ce să’i faci. La prima tentativă de a’mi demostra calitățile native, în afara faptului că behăiam și mă târam pe parchetul sălii de sport, nimic interesant. După o așa perioadă de stat pe bară era și normal să’mi intru mai greu în mână. Sau în picior. Dar m-am revanșat pentru etapa a doua. Cu puțină bere, sex și ieșit prin oraș. Alergătură adică. Și apare Be@rScorpio pe teren. Ce primire … ce ovații. Mii de aplauze, fluierături de admirație și leșinări în masă din partea publicului. Jucătorii adverși rămăsăseră muți de’a dreptul. Nu le venea să creadă. Renăscuse magnificul fotbalist. Toatele aparatele foto făceau bliț-bliț. Ce mai. O primire cum n’a mai văzut nimeni. Începe meciul. Furori din partea mea … freamăt de neliniște din partea publicului și uimirea colegilor de echipă. Când m’au văzut de vreo 3 ori pe jos. Alunecări de teren se numesc astea. Neintenționate. Și ca totul să fie coplet, am mai fost și călcat în picioare. La propriu. De unul dintre coechipieri. Iar neintenționat. La a patra căzătură, am zis să nu merg singur. Și am mai luat pe cineva cu mine. Arbitrul a fluierat. La fel și publicul. Fault a fost decizia unanimă. Fault am zis și eu. De ce să merg contra curentului? Dacă ei așa vor … așa să fie. Și atunci am avut ruptura. De ritm. Am început să’mi revin. Respiram mai sacadat și aveam limba cam într-o parte și scoasă din gură. Păi dacă până atunci fusesem să șterg parchetul? De unde draq atâta odihnă? Per ansamblu am și jucat mai bine. Nu ca pe vremuri, dar mai bine. Intercepții. Chiar și un gol. Acum nu sunt sigur dacă s’au ferit adversarii de mila mea sau chiar am fost inspirat și am nimerit poarta. Ce mai contează? Golul mi’a fost validat. Am fost pupat. Ovații multe. Și dese. Publicul întreba: a fost gol? TU l-ai dat? Nimănui nu-i venea să creadă ce făcusem. Nici mie. Din acel moment s’a jucat mai relaxat. Și nici nu s’a întâmplat nimic spectaculos. Normal că după o așa prestație trebuia să mă întorc acasă. Aveam eu ceva gânduri negre, dar am zis că mai bine le îndepărtez. Degeaba. La draq. S’au adeverit. Zici că am gura spurcată. Măi neicușoruleeeeeeeeee. M’a luat pe sus o febră muscularăăăăăă. Și mai mult pe partea dreaptă. Nu știu exact de ce. Și când scriu acum (partida s’a desfășurat marți) îmi simt buca dreaptă maltratată serios. Sper să’mi treacă până marțea viitoare. Vine etapa 3. Pot juca că am doar un cartonaș galben. Baftă tuturor și o să auziți de mine.

Horoscoape

Câtă lume nu se uită în ziar, pe net sau prin alte părți la ce’i zice horoscopul pentru ziua în curs? Și se bucură sau întristează. În fucție de ce scrie acolo. Dar de ce? Până la urmă nu tot se va întâmpla ceva cu viața ta. Indiferent ce scrie acolo? Nu cumva modifici tu, cel care te ghidezi după horoscop, sensul și direcția? Dacă scrie în el că e posibil să se întâmple ceva rău, să zicem accident cu mașina, faci tot posibilul să conduci cât mai puțin. Să nu se întâmple. Reciproca este evidentă. Dacă scrie de bine … să te vezi. Te învârți, te sucești, te răscolești și faci tot posibilul să se întâmple acel ceva bine. Chiar dacă e definit sau nu. Dacă scrie la horoscop că se va produce, de ce să nu crezi? De ce să nu te zbați să obții … ceva. Azi, la mine, scrie că sunt posibile mici schimbări care să nu mă avantajeze la prima vedere. Adică cum? Dacă îmi pierd mobilul (crimei) e o schimbare. Nu mă avantajează. Că am dat bani pe el. Dar mai târziu o să fie bine. O să pot vorbi la mobil fără să’l am? Mai scrie că  situația financiară ar putea înregistra o ușoară înbunătățire, dar va trebui să fiu în continuare prudent în această direcție. Aha. Gata m’am prins. Trebuie să mă uit mai mult pe unde calc, că poate dau peste vreo monedă. O să trebuiască să mă aplec, să o ridic şi să o bag în buzunar. Înregistrez o ușoară înbunătățire din punct de vedere financiar, nu? Dar trebuie să fiu atent să nu am buzunarul rupt. Pierd moneda. și s’a dat draq peste cap toată socoteala. Rămân sărac și la fel (poate mai mult) de prost că m’am luat după horoscoape.

Frustrați, frustrați până leșinați

Nu o să înțeleg, și poate nici nu vreau, de ce lumea a devenit atât de frustrată. De tot. Și de toate. Oamenii sunt frustrați dacă nu au găsit pâine la magazinul din colțul blocului, dacă la teveu au schimbat ăștia programul și așa mai departe. Cum mama draq au ajuns românașii să fie atât de frustrați de orice? Acum și dacă plouă afară, când cei de la meteo zic că e soare, încep să facă crize de apoplexie. Nu mai pot face nimic din tot ceea ce făceau înainte. Că doar sunt frustrați. Nu mai pot trece peste căcaturi așa cum o făceau înainte. Le trebuie mentor. Le trebuie cineva care să’i treacă pe partea celaltă. A lacului. Singuri nu mai o pot face. Nici eu nu am putut și momentan nu pot. Pentru că nu știu să înot. Nu de altceva. O să ajungeți ca dobitocii de americani. Să vă duceți la psihopupu pentru orice rahat. Și dacă cățelu’ a schelălăit aiurea. Trebuie să te duci la nenea cu capu’. Că e grav. Din cauza asta o să respiri mai sacadat. Și el, phisopupu, e singurul care te poate trece pârleazul. Că tu ești un dobitoc și ai nevoie de ghidaje. Până și netu’ s’a umplut de frustrați. BLEAHHHHHHHHHHHHHHH