Încredere
Câtă încredere poți avea în cineva? Sau, poți avea măcar încredere? Să presupunem că nu mă cunoști, habar n’ai cine sunt și este pentru prima oară când mă vezi în viața ta. Sunt un tip simpatic, îmbrăcat elegant și am acel ceva care te atrage. Te privesc în ochi și’ți zâmbesc. Îți spun bună, pe un ton care te cucerește definitiv. Îmi vei răspunde? Ai vrea să’mi vorbești la o cafea? Îmi vei da numărul tău de telefon, adresa de e’mail, pagina de blog, id’ul de messenger, link’ul către Hi5?
Later edit:
Dacă fata are prieten și’l iubește, răspunde ?
18 comments so far
Leave a reply
=)) suna foarte bine, de ce e la categoria “scorpio” ?
Pentru că nu suport genul ăsta de interacțiune.
Salut! Ceea ce ai descris se numeste comunicare non-verbala. De obicei fiecare o foloseste inconstient. Dar cei care stiu mai multe, o pot folosi constient… chiar si la manipulare, ca si in scena de mai sus.
Posibil. Dar cât de departe ai merge?
Cei care o folosesc pentru manipulare, pot merge cat de departe vor ei… iar cei care ii cred sunt naivi.
[...] articole despre incredere: aici si [...]
Cred ca a considera naiv sau manipulat pe cineva care raspunde interesului altcuiva e o exagerare. Plus ca, Bear, spune-ne te rog ce intentii are zambaretul din entry, fiindca daca ma intrebi pe mine, nu e foarte clar. Poate omul chiar o place, mai stii…
Care zâmbet și din care entry. Al meu?
Yep
“Te privesc în ochi și’ți zâmbesc.” – asta e “zambaretul”. Asa ai scris, nu ? ;;) Ma refer la personajul masculin din postul de deasupra commenturilor astora.
Acum înțeleg. Sunt două variante la zâmbet: 1. o place, 2. vrea doar să se joace
Cand e vorba de una dintre aceste doua variante, nu cred putem spune “manipulare”, fiindca el nu-i impune ei, prin persuasiune, ceva ce doar el vrea.
Si desi eu una nu i-as da tipului nr de tel, id de mess, etc, tot nu cred ca tipa ar fi naiva daca ar face lucrurile astea. :d
Dar conform later edit’ului, care ar fi reacția?
Eu probabil ca i-as raspunde (e bine sa fii politicos), dar in cazul in care mi-ar cere nr de tel, id de mess sau mai stiu eu ce date personale, i-as spune ca nu ma intereseaza sa comunicam si pe viitor. Dar nu as face asta fiindca am un prieten pe care-l iubesc, ci fiindca nu-mi plac necunoscutii care ma abordeaza netam-nesam si sunt si suspicioasa din fire.
Dar ai vrea să’i vorbești la o cafea? Curiozitate tipic masculină.
Te cunosc cât de cât. Dar totuși cum poate deveni un necunoscut…cunoscut? Nu cumva și printr’o astfel de abordare? Și dacă ești suspicioasă din fire, de ce îi răspunzi (chiar dacă e politicos)? Sau hai să complicăm și mai mult lucrurile: dacă nu te atrage deloc (e urât și nu e îmbrăcat elegant ci șleampăt) îi răspunzi pt că e politicos?
Da, mai, ii raspund oricum ar fi, pentru ca asa sunt eu. Tin la aparente. Si daca omul e politicos si nu se repede la mine sau nu are o replica idioata, de ce nu i-as raspunde ? Dar genul asta de abordare, pe strada, “te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut?” in my book, nu e ok. Nu stiu sigur de ce, dar pur si simplu nu imi place. Asa ca raspund cat mai “oficial”:rece, politicos, destul cat sa taie elanul oricui.
>:)