Stii, dar nu stii ca stii

Am aflat saptamana trecuta ca sunt persoane mult mai interesate de fotbal decat mine. Nu ca asta ar fi un lucru rau, dar este vorba de o femeie. Si se “stie” ca fotbalul, este acel sport in care 22 de prosti alearga dupa o minge (e si parerea lui sor’mea ).

 

Discutie intre doua doamne trecute bine de 45 ani:

Doamna 1: Astazi este meci. Joaca Dinamo in cupa UEFA (eu habar n’aveam).

Doamna 2: Da !?!

D1: Da, pentru ca ei nu s-au calificat in Champions League si din aceasta cauza joaca in UEFA.

D2: !?! (zambeste fortat)

D1: Caci stiti de ce? Sigla celor de la Dinamo este formata din doi caini rosii. Si Becali (iar !!!) a spus intr-un interviu ca ce fac matele rosii? Aluzie la faptul ca nu s-au calificat in Champions League.

D2: Da !!! (I se citea disperarea in glas)

D1: Aveti timp sa faceti mancare, ca nu mai stiu la cat incepe meciul 8.30 sau 10 fara ceva.

D2: Da, am timp (parca se si vedea salvata de subiectul fotbal).

D1: Si e foarte interesant de vazut ce se va intampla. Sper sa joace bine.

D2: … (zambeste disperata si se uita pe geamul tramvaiului, parca cautand un loc numai bun unde sa sara).

D1: Da e foarte interesant sa urmaresti un meci.

 

Nu am mai apucat sa mai ascult si restul discutiei pentru ca a trebuit sa cobor. Imi parea rau de D2 ca o las acolo neajutorata. In schimb, pe drumul spre casa, parca o vedeam pe D1 stand in fotoliu in fata televizorului, sorbind cu pofta o gura de bere si rontaind seminte sau alune. Si, in functie de actiunea de la tv, urland cu frenezie: “ba Danciulescule, sa-ti bag … in … de prost. De ce nu ai pasat in lateral la ala liber?”.

 

Imi place sa ma uit la oameni pe strada. Sunt toti adanciti in gandurile, nevoile, pasiunile si grijile lor. Unii sunt haiosi, de altii te temi pentru ca au niste priviri si reactii ciudate. Si pe mine ma analizeaza oamenii. Pana la urma, eu cred ca toti suntem niste cercetatori-cobai. Cand esti analizat, cand analizezi. Eu ma simt bine in ambele variante. Conform unei vorbe, atata timp cat se vorbeste despre tine, indiferent ca de bine sau de rau, totul este ok. Cand nu se va mai vorbi voi incepe sa-mi fac griji. Dar la cate stoluri de pasari am eu la mansarda … nu cred ca nu o sa fiu “analizat”. Pana si doctorii sunt oameni …

O dimineata de duminica insorita

Deschise incet ochii. Pe fata lui a aparut un zambet. Iar langa zambet, gropita din obraz. A stat cateva minute sa o priveasca. S-a uitat mult la spatele ei gol si la parul care-i era cazut peste umar. S-a intrebat multa vreme ce il atragea atat de mult la femeia asta. Nu il mai satisfacea raspunsul ca este inteligenta, frumoasa etc. Stia ca asa era. Dar mai erau multe alte lucruri pe care incerca sa le descopere. Acel ceva il atragea irezistibil.. Oare cum a reusit EA sa se cuibareasca in sufletul lui? Si de ce s-a lasat el descoperit? Zambi pentru a doua oara. Pentru ca a vrut el. Da. A VRUT. Tot ce spera era ca nu cumva sa fie un pic tarziu. Isi freca ochii cu mainile, parca pentru a alunga ultimul gand.

S-a ridicat usor din pat ca sa nu o trezeasca. Isi aprinse o tigara. Dupa primul fum, privi atent cum ardea acel tutun. Fumul se ridica aiurea spre tavan. Jarul ardea intens. S-a gandit ca daca nu mai trage nici un fum, tutunul se va consuma la fel pana se va stinge. In acel moment a realizat ca toate sentimentele si toata chimia care-l lega de faptura asta minunata, va arde intotdeauna intens. Probabil ca daca va spune asta cuiva, nu-l va crede. Poate chiar va rade de el. Pe fata apare zambetul lui zeflemist. In definitiv, nu-i pasa de ce spune lumea despre el.

S-a intors spre pat si o saruta pe umarul drept. Facea asta aproape in fiecare seara si dimineata. Cum ar fi sa fie la fel si peste 20 ani? Placut. La fel de placut ca si acum.

Avea rabdare …