Be@rScorpio’s bLo6

M’am uitat azi, din pură curiozitate, să văd cum m’au găsit unii pe net. E doar partea interesantă a căutărilor:

- de la mine pentru tine (care draq mai dă de pomană în ziua de azi?)

- ce gândesc femeile despre bărbați (chiar ce?)

- mama futută de bunicu [ce psihopat(ă)]

- ai fost colega mea (gata, de acum te’am dat draq. Nu mai ești)

- dese (!!?)

- barbați speciali (care or fi ăia?)

- calculatorul în viața mea (să nu’mi spui că dormi cu el în pat …)

- calculatorul și omul (baba și pistolu’)

- poze cu marea înghețată mangalia [individu’(a), de ce neapărat gheață la mal numai în Mangalia? Aia din Costinești nu’ți place?]

- ce înseamnă monosilabic (ce educație și câți ani ai frate de cauți definiția pe net?)

- femeile iubesc (serios ?)

- bronzatul penisului (măi frățioare, chiar crezi că dacă ți’l bronzezi va crește?)

- ultima scrisoare (pleci undeva?)

- curajul său a uimit (pe cine draq?)

Veniră căldurile alea mari. De tot. Și or să mai vină. Poate reușeșete și je să’și monteze o drăcie din aia de’i zice aer condiționat. Nu de alta, dar dacă tot lucrez la o firmă de instalații (aviz amatorilor), ar fi și păcat să nu mă bag în matrix. Electrical matrix. Să am și eu pe cine să înjur atunci când pică curentul. Și să am și o parte din vină, evident.

În altă ordine de idei, nesănătoase, de două zile nu mă pot uita la teveu. Am pierdut draq și meciurile (da, știu … și eu sunt din ăia care se mai uită la fotbal), pentru că leșinații ăștia de la RDS nu au rezolvat o problemă. De care știu. Dar de ce vă trebuie neicușorule atâta timp să remediați buba? V’a furat careva vreo antenă sau au fugit toți băieții de la service? Și apropos, nu mă încălzește cu nimic că voi știți că este o problemă pe zona respectivă, dar eu stau și mă uit la ecranul gol.

După multe lupte, zbateri și staționarea în poziția triplu ștecher cu inversie mecanică, s’a dus băiatu’ la lichidat pește. Undițe, lansete, mămăligă, viermuși și râme cu păr pe ele au fost arsenalul cu care am plecat. La drum. Al draq de devreme. În jur de 5.30. Dimineața. Baltă mare, rechini care săreau din apă dar în cârligele noastre maximum 15 cm lungime. Tras de el. În rest cam cât degetul mic. Soarele te mângâia suav pe piele până te făceai roșu. De sezon. Nemaiputând rezista, pe la ora două am ridicat acele din apă și ne’am întors pe unde am venit. Mai grei. Cu două kg de cărășel cu solzi pe el. Nu prea fantastică situația, dar pentru demență … s’a meritat.

Plec la mare ca să fac câteva bazine bras, spate, fluture, viteză, fără aer etc. Toate teoretic. Că practic habaram. O să mă întorc pe toate părțile ca să mă stacojesc frumos. Impresii și poze ciudate. Ulterior.

P.S. Așteaptă subsemnatul concediul așa cum așteaptă rătăcitul în deșert oaza. De fericire.

Aceleași pupături dureroase din partea mea. Să nu roșiți.

Păi chiar așa, colegii sunt … colegi. Și vor să te ajute foarte mult. În tot ceea ce faci. Ca să meargă firma bine. Spre exemplu, dacă se întâmplă să ai ceva urgent de terminat, așteaptă și tu până la 17.00 (cu 30 minute înainte de terminarea programului) să îmi dai. Dar te rog să nu’mi dai și informațiile folositoare pentru rezolvarea problemei. Totuși, dacă nu te poți abține, dă’mi doar 10 % din ele. De restul fac eu rost cumva. Mă descurc. Și fiindcă este o problemă foarte spinoasă și trebuie neapărat rezolvată, poți să mă controlezi din 5 în 5 minute să vezi cum stau. Și dacă cumva nu am terminat. Mă ajută și mă stimulează la maxim acest lucru. Eventual poți să stai cu fața la 5 cm de a mea. Eu accept chiar și mai aproape. Spațiul meu privat este extrem de mic. Câțiva mm. Depinde numai de tine. Iar dacă între timp mai ai și tu ceva de făcut, îmi poți trimite un mail. Ținând cont de faptul că al tău calculator este la maxim 5 metri de al meu, va ajunge foarte urgent. Voi avea destul timp să’l deschid, să mă minunez și să lucrez în paralel. Absolut toate informațiile sunt folositoare. Nu se va irosi nimic. Sunt un angajat multilateral dezvoltat, pot face 17 lucruri diferite în același timp. Ca atare, dragi colegi, speculați la maximum. Se poate …

Ofer cină romantică… Aștept doritori

P.S. Nu știu cine e autorul pozei

La draq. Zici că m’a născut mama obosit. De la o vreme mă simt foarte obosit. Sau o fi chiar de la vreme? Habaram. E adevărat că ajung să mă culc destul de târziu. 1 – 2 noaptea. Dar totuși ce mama lui e asta? În plus, de parcă nu era de ajuns, m’a mâncat în partea dorsală (deținută de toată lumea), să mă duc cu băieții la fotbal. În sală. Două tentative până acum. Măi nene, când te mănâncă … te mănâncă nu glumă. După prima sesiune (de 2 ore) eram leșinat. Corect că nu mai jucasem de vreo 2 ani aproape. Dar să m’i se taie respirația … cam mult. De fapt cam multă cafea și țigări. Vicii tată, vicii. Ce să’i faci. La prima tentativă de a’mi demostra calitățile native, în afara faptului că behăiam și mă târam pe parchetul sălii de sport, nimic interesant. După o așa perioadă de stat pe bară era și normal să’mi intru mai greu în mână. Sau în picior. Dar m-am revanșat pentru etapa a doua. Cu puțină bere, sex și ieșit prin oraș. Alergătură adică. Și apare Be@rScorpio pe teren. Ce primire … ce ovații. Mii de aplauze, fluierături de admirație și leșinări în masă din partea publicului. Jucătorii adverși rămăsăseră muți de’a dreptul. Nu le venea să creadă. Renăscuse magnificul fotbalist. Toatele aparatele foto făceau bliț-bliț. Ce mai. O primire cum n’a mai văzut nimeni. Începe meciul. Furori din partea mea … freamăt de neliniște din partea publicului și uimirea colegilor de echipă. Când m’au văzut de vreo 3 ori pe jos. Alunecări de teren se numesc astea. Neintenționate. Și ca totul să fie coplet, am mai fost și călcat în picioare. La propriu. De unul dintre coechipieri. Iar neintenționat. La a patra căzătură, am zis să nu merg singur. Și am mai luat pe cineva cu mine. Arbitrul a fluierat. La fel și publicul. Fault a fost decizia unanimă. Fault am zis și eu. De ce să merg contra curentului? Dacă ei așa vor … așa să fie. Și atunci am avut ruptura. De ritm. Am început să’mi revin. Respiram mai sacadat și aveam limba cam într-o parte și scoasă din gură. Păi dacă până atunci fusesem să șterg parchetul? De unde draq atâta odihnă? Per ansamblu am și jucat mai bine. Nu ca pe vremuri, dar mai bine. Intercepții. Chiar și un gol. Acum nu sunt sigur dacă s’au ferit adversarii de mila mea sau chiar am fost inspirat și am nimerit poarta. Ce mai contează? Golul mi’a fost validat. Am fost pupat. Ovații multe. Și dese. Publicul întreba: a fost gol? TU l-ai dat? Nimănui nu-i venea să creadă ce făcusem. Nici mie. Din acel moment s’a jucat mai relaxat. Și nici nu s’a întâmplat nimic spectaculos. Normal că după o așa prestație trebuia să mă întorc acasă. Aveam eu ceva gânduri negre, dar am zis că mai bine le îndepărtez. Degeaba. La draq. S’au adeverit. Zici că am gura spurcată. Măi neicușoruleeeeeeeeee. M’a luat pe sus o febră muscularăăăăăă. Și mai mult pe partea dreaptă. Nu știu exact de ce. Și când scriu acum (partida s’a desfășurat marți) îmi simt buca dreaptă maltratată serios. Sper să’mi treacă până marțea viitoare. Vine etapa 3. Pot juca că am doar un cartonaș galben. Baftă tuturor și o să auziți de mine.

Câtă lume nu se uită în ziar, pe net sau prin alte părți la ce’i zice horoscopul pentru ziua în curs? Și se bucură sau întristează. În fucție de ce scrie acolo. Dar de ce? Până la urmă nu tot se va întâmpla ceva cu viața ta. Indiferent ce scrie acolo? Nu cumva modifici tu, cel care te ghidezi după horoscop, sensul și direcția? Dacă scrie în el că e posibil să se întâmple ceva rău, să zicem accident cu mașina, faci tot posibilul să conduci cât mai puțin. Să nu se întâmple. Reciproca este evidentă. Dacă scrie de bine … să te vezi. Te învârți, te sucești, te răscolești și faci tot posibilul să se întâmple acel ceva bine. Chiar dacă e definit sau nu. Dacă scrie la horoscop că se va produce, de ce să nu crezi? De ce să nu te zbați să obții … ceva. Azi, la mine, scrie că sunt posibile mici schimbări care să nu mă avantajeze la prima vedere. Adică cum? Dacă îmi pierd mobilul (crimei) e o schimbare. Nu mă avantajează. Că am dat bani pe el. Dar mai târziu o să fie bine. O să pot vorbi la mobil fără să’l am? Mai scrie că  situația financiară ar putea înregistra o ușoară înbunătățire, dar va trebui să fiu în continuare prudent în această direcție. Aha. Gata m’am prins. Trebuie să mă uit mai mult pe unde calc, că poate dau peste vreo monedă. O să trebuiască să mă aplec, să o ridic şi să o bag în buzunar. Înregistrez o ușoară înbunătățire din punct de vedere financiar, nu? Dar trebuie să fiu atent să nu am buzunarul rupt. Pierd moneda. și s’a dat draq peste cap toată socoteala. Rămân sărac și la fel (poate mai mult) de prost că m’am luat după horoscoape.

Nu o să înțeleg, și poate nici nu vreau, de ce lumea a devenit atât de frustrată. De tot. Și de toate. Oamenii sunt frustrați dacă nu au găsit pâine la magazinul din colțul blocului, dacă la teveu au schimbat ăștia programul și așa mai departe. Cum mama draq au ajuns românașii să fie atât de frustrați de orice? Acum și dacă plouă afară, când cei de la meteo zic că e soare, încep să facă crize de apoplexie. Nu mai pot face nimic din tot ceea ce făceau înainte. Că doar sunt frustrați. Nu mai pot trece peste căcaturi așa cum o făceau înainte. Le trebuie mentor. Le trebuie cineva care să’i treacă pe partea celaltă. A lacului. Singuri nu mai o pot face. Nici eu nu am putut și momentan nu pot. Pentru că nu știu să înot. Nu de altceva. O să ajungeți ca dobitocii de americani. Să vă duceți la psihopupu pentru orice rahat. Și dacă cățelu’ a schelălăit aiurea. Trebuie să te duci la nenea cu capu’. Că e grav. Din cauza asta o să respiri mai sacadat. Și el, phisopupu, e singurul care te poate trece pârleazul. Că tu ești un dobitoc și ai nevoie de ghidaje. Până și netu’ s’a umplut de frustrați. BLEAHHHHHHHHHHHHHHH

Presupun că există o grămadă de site’uri cu târfe pe net. Că vorba aia, ăsta ”micu’ ”, netu’ adică, suportă orice. Ca și hârtia. La un anumit post de televiziune era vorba aseară de un astfel de site care a fost închis. Îți ofereau băieții fete de lux. Cică. Ba cu 650 euro pe oră (sau zi, am lipsusuri în memorie), ba cu săptămânile. 2000 euro. Ei, băieții, îți aranjează și hotel și patide de pescuit, vânătoare, plimbări pe la mănăstiri (?!?), etc. Ei bine, la acest etc a fost inclus faptul că poți vorbi cu aceste fete despre studiul păsărilor. Seriossss ? Ale lor, sau cele ciripitoare ? Dacă ale lor, nu prea cred că o să fie, sau a fost, unul interesat. Am mari dubii și în cealaltă privință. Cu cele ciripitoare. Cam cum draq poți crede că unul care se duce la curve, ar avea măcar vaga intenție să filozofeze cu vreuna dintre ele ? Pe bune acuma. Ăla se duce chitit pe meserie. Și fata la fel. Chiar și alea escortă de ploaie, nu prea sunt atât de filozofice. Cum să mă facă cineva să cred că, ea-divina, imi poate spune denumirea latinească a porumbelului. Sau să’mi numească fiecare oscior al vrăbiuței. În greaca veche. Pușchea pe limbă că faci plici.

Înaltă ordine de idei, la același post de teveu, l’au arătat pe românul care a câștigat pentru a patra oară consecutiv, din tot atâtea posibile, etapa de cântat la un concurs din Spania. Acolo e foarte apreciat de public și de toată lumea pentru felul în care cântă. Eu, care sunt un afon în ale muzicii (ca ureche muzicală), am rămas impresionat de vocea lui. Acum, de abia acum, s’au trezit și unii români să’l ajute. Pentru că vrea omul o carieră în muzică (și eu cred că merită). Dar în ce fel ? Îi oferă niște cursuri de canto !?! Băi voi sunteți tâmpiți ? Are super voce de tenor. Doar niște cursuri de canto ? Și asta numai după ce s’a vorbit de el la televiziune ? Adică mai repede îl apreciază străinii decât noi ? Acolo, în Spania, dacă câștigă concursul, i se va oferi ocazia să urmeze o carieră. Pentru că aici, în România, nu l’a băgat nimeni în seamă.

Am făcut destul de multe pauze anul ăsta. Din diverse motive. Net. Lipsă de inspirație. Etc. De o săptămână lucrez acasă. E mai calmă atmosfera. Și altă tragere de inimă pentru mine. Dimineața, în timp ce muncesc, dau drumul la teveu. Să zbîrnâie ceva acolo. Nu’mi place să lucrez…în gol. Și evident că ai parte de o diversitate de lucruri. Depinde de postul vizionat/ascultat. În general pe cele străine cam ai ceva. Excepție face discovery (sper să nu fi greșit postul) care seara dă, dacă nu zilnic cel puțin aproape, cazuri cu avioane prăbușite și reprăbușite. Mă întreb și eu ca un tâmpit, dacă pot ăștia da atâtea documentare, nu e cam riscant să mai mergi cu avionul? Chiar dacă se spune că e cel mai sigur mijloc de transport? Pentru că ajungi cel mai repede la destinație. Comparativ cu maratonul, presupun. Dar să revin la dimineață că am început să mă duc în bălării. Azi dimineață, înainte să plec spre birou, mă uitam la emisiunea lui Răzvan și Dani. Nu sunt fan dar … Și cum au început ei emisiunea la o nouă televiziune, caută o ”vecină”. Nu mă întrebați de ce sau cum, că nici băiatu’ nu știe. Măi neiculiță, azi era una care râde și uită să închidă gura. Și rămâne așa, cu gura căscată. Probabil că ea încă mai râde. Numai că la noi nu se prea aude. Și băieții mai fac și mișto de ea. Gen: o găsiți la fel ca noi, pe net. Eu le înțeleg pe femeile care vor cu tot corpul, sufletul și unghiile de la picioare să ajungă vedete. Sincer. E problema lor. Dacă mai au ceva în cap, foarte bine. Dar de ce se chiunuie când e foarte simplu de făcut acest lucru? Te duci fata mamei și a lu’ tac’tu la ziarul Libertatea. Le spui băieților de acolo că vrei să pozezi goală la rubrica de vreme. Și gata. După asta nu mai ai de făcut mare lucru. Dai o iscălitură atunci când te mai vrea o revistă goală și pe la ei. Și gata. Și ”vedetă” și cu bani în cont. Și dacă ai marele noroc (adică nu arăți jenant) să te coopteze cei de la Playboy, ești mare. Mai ai un pic de așteptat să vină unul din lumea bună și să te dorească lângă el. Pentru ce … asta lămuriți împreună. Dar dacă asta ai în cap, încă de la început, de ce mama draqului nu recunoști? De ce vrei să pari o sfântă, când de fapt cărpa de la ușă e mai curată decât tine?  Bleahhhh

Urșii se hrănesc numai cu carne? Or fi numai ierbivori? Ei bine, nu. Se hrănesc cu toate căcaturile. De la el și de la ceilalți. A înghițit și probabil va mai înghiți destule. Își va vărsa conținutul intestinelor asupra altora. Fără vreo vină. Ghinion. Că s’au aflat acolo. În cel mai nepotrivit moment. Hai, nu vă mai căiți atât, că nimeni nu e ușă de biserică. Și voi ați comis rușinea, prostia și măgăria. Și se scarpină de copaci. Că de … nu are maniere. Sau nu le mai are pe cele de odinioară. E un urs bătrân … Așa că nu mai hrăniți ursulețul. Că e urs în toată regula.

P.S. Cred că o să ajungă, la un moment dat (dacă va continua așa), să se hrănească cu tantra-kanta sau cum draq s’o numi chestia aia și cu lumina de la lumânare.